Vasile Hotico

Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Vasile Hotico s-a născut în anul 1922, la 28 noiembrie, în comuna Ieud, Maramureș. Din clasa a V-a a studiat la Sighetu-Marmației, la Liceul Pedagogic, liceu care se numea pe atunci Școala Normală, clasa a V-a de acum fiind echivalentă cu clasa I-a de liceu. Acolo a terminat cele 7 clase ale liceului, orientându-se spre Academia Teologică de la Oradea, instituție de mare prestigiu. Termină cu bine studiile, studii ce sunt făcute în perioada celui de-al doilea război mondial. După absolvire, predă un an latina la Liceul Dragoș Vodă, după care se căsătorește și se hirotonește pe seama comunei Borșa, Maramureș. Preot greco-catolic, vicar al Maramureșului. Arestat la 24 ianuarie 1949, pentru refuzul de a trece la ortodoxism. Torturat în timpul anchetei la Securitate. Condamnat la 8 ani de temniță grea. Eliberat în 1956. Rearestat în 1960. Condamnat, din nou, la 8 ani închisoare, pentru același motiv: refuzul de a renunța la catolicism. Detenția la penitenciarele Sighet, Cluj, Aiud. Eliberat în 1963. (https://web.archive.org/web/20190828022604/http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/dictionar_hijkl/h/dictionarh_11.pdf) A avut 6 copii, 3 băieți și 3 fete. Soția lui a murit în 1967, rămânând văduv. A desfășurat o activitate bogată în perioada de dinainte de revoluție, fiind urmărit de securitate. După 1990 devine protopop al Sighetului și vicar foraneu^[1] al Maramureșului istoric. Participă și la reactivarea parohiilor românești de peste Tisa, din actuala Ucraina. Moare la 5 ianuarie 1995. Unul din fiii săi este Pr. Hotico Vasile, protopop de Iza-Vișeu și paroh la Dragomirești.