Tamara de Lempicka

Tamara de Lempicka
Date personale
Nume la naștere	Tamara de Łempicka
Născută	16 mai 1898[3][4][5][6] Varșovia, Imperiul Rus[7]
Decedată	18 martie 1980 (81 de ani)[3][4][5][6] Cuernavaca⁠(d), Morelos, Mexic[1][7]
Înmormântată	Popocatepetl
Frați și surori	Adrienne Gorska[*][[Adrienne Gorska (architect)|​]]
Căsătorită cu	Kuffner Rauol[*][[Kuffner Rauol (Hungarian businessman, philanthropist, emigrant (1886-1961))|​]] (1934–3 noiembrie 1961)
Copii	Kizette de Lempicka-Foxhall[*][[Kizette de Lempicka-Foxhall (American art collector (1916-2001))|​]][8]
Cetățenie	Imperiul Rus  Polonia
Ocupație	pictoriță artistă
Locul desfășurării activității	Havana[7] Paris[7] Italia[7] Cuernavaca[*][[Cuernavaca (capital of the state of Morelos in Mexico)|​]][7] Los Angeles[7] New York City[7]
Limbi vorbite	limba poloneză limba engleză[9] limba franceză
Activitate
Domeniu artistic	pictură
Studii	Académie de la Grande Chaumière
Pregătire	Maurice Denis, Andre Lhote
Mișcare artistică	Art Déco[1][2]
Opere importante	La belle Rafaëla[*][[La belle Rafaëla (pictură de Tamara de Lempicka)|​]], Q1685241[*]​, Autoportrait[*][[Autoportrait (pictură de Tamara de Lempicka)|​]]
Site oficial	http://www.delempicka.org/
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Tamara de Lempicka (n. 16 mai 1898 în Sankt Petersburg ca Tamara Gorska^[10], după alte izvoare născută în Varșovia ca Maria Górska^[11] – d. 18 martie 1980, Cuernavaca, Mexic), a fost o pictoriță poloneză a curentului Art Déco, cu un stil unic, inconfundabil și extrem de recognoscibil.

A fost un star și s-a comportat ca atare, făcând din viața sa o continuă punere în scenă, profitând și epatând deopotrivă cu talentul său, precum și de frumusețea sa.

Fiică de avocat, crescută într-un mediu privilegiat, își petrece tinerețea între Sankt Peterburg, Monte Carlo și stațiunile turistice la modă din Europa. La vârsta de 16 ani, în 1914, se instalează la Sankt Peterburg, la o rudă, unde ia și primele lecții de pictură. Aici îl întâlnește pe Tadeusz Lempicki, tânăr avocat rus, cu care se căsătorește în 1916. Dar, Revoluția bolșevică întrerupe brusc această viață fără griji. Pleacă la Copenhaga, apoi eșuează la Paris ca de altfel, majoritatea emigranților ruși ai timpului. Pierderea reperelor inițiale ale vieții duce la dezagregarea căsătoriei.

Soțul său refuză să muncească, iar Tamara se hotărăște să-și ia soarta în mâini, alegând, pentru a reuși, o carieră în pictură. Începând din 1920 frecventează Académie de la Grande Chaumière, unde își desăvârșește formația cu pictorii Maurice Denis și André Lhote precum și cu călătorii în Italia, unde copiază din mari maeștri ai picturii.

Primul sâu contact cu publicul are loc în 1922, la Salonul de Toamnă, unde expune un portret. În continuare dezvoltă un stil sculptural, în culori puternice, influențat de cubism. Succesul nu este imediat, dar cu talentul său evident, deopotrivă inovativ și inventiv, respectiv cu personalitatea sa puternică, se impune repede în mediul artistic și în cel monden.

Se instalează în cartierul Montparnasse, participând intens la viața boemă din acesta, care îi și inspiră teme pentru pictura sa. Subiectul preferat îl constituie portretele de femei, de care de altfel era atrasă, în poziții lascive, de abandon. Își creează astfel o imagine de “femeie bărbat”, ilustrată, între altele și de tabloul său “Autoportret într-un Bugatti verde”. Primește în paralel comenzi de portrete de la diverse personalități artistice sau ale lumii mondene, portrete care constituie o altă latură a operei sale. Felul particular în care realizează aceste portrete, prin deformarea proporțiilor, ii atrag supranumele de „Ingres pervers.”

După divorțul, care se prefigurase de mult timp, dar care a survenit doar în 1928, efectuează o primă călătorie în Statele Unite unde se bucură de un mare succes, întrucât stilul său artistic, evocă precizionismul american, dar cu o tușă foarte personală în portretistică. De acum opera sa este recunoscută oficial, începând să fie achiziționată și de colecționarii de artă, dar și de muzee.

În 1933 se căsătorește cu baronul Raoul Kuffner, unul din cei mai importanți clienți ai săi. Rangul social, de acum căpătat, o face să piardă legăturile cu mediul artistic parizian. Odată cu criza economică subiectele sale se diversifică cu figuri de bătrâni, țărani, sfinți, însă aceaste tendințe portretistice o îndepărtează de admiratorii săi de până atunci. În 1939, „fuge” din calea războiului și se stabilește cu soțul său în Statele Unite, unde își urmează cariera în pictură organizând și câteva expoziții. Cunoaște un deosebit succes mai ales în lumea cinematografiei, multe din picturile sale găsindu-se azi în colecțiile starurilor americane.

Din 1943, când se instalează la New York City, intră în totală uitare până în 1957, când este redescoperită cu ocazia unei monografii care îi este consacrată. Entuziasmul anilor 1970 pentru curentul artistic Art Deco fac din Tamara de Lempicka o reprezentantă de vârf a acestui curent.

A murit pe 18 martie 1980 la Cuernavaca, în Mexic unde se retrăsese în ultimul timp.

Tamara de Lempicka ocupă un loc aparte în arta secolului al 20-lea. În ciuda unei opere restrânse (circa 150 de tablouri în perioada sa cea mai fertilă, 1925 - 1935), tablourile sale sunt cel mai adesea chemate să ilustreze „lumea nebună” a anilor interbelici, sub varii aspecte.

Stil artistic al Tamarei de Lempicka este absolut inconfundabil, „pur-sânge” Art Deco, sculptural chiar, cu culori clare, vii, apropiate de cele primare, cu contururi ale personajelor și margini ale compoziției, ce sunt foarte limpezi. Demn de remarcat, de asemenea, compoziția tuturor tablourilor sale respectă întru-totul rețetele magistrale de proporții și compoziție trasate de marii maeștri ai Renașterii.

Modelele sale, atât femeile cât și bărbații se caracterizează prin priviri interogative și senzuale, buze cărnoase la femei și ascuțite la bărbați, culori puține dar vii, puse în valoare de fondurile gri sau negre, totul „ascuns” în spatele unui fals aspect neo-cubist, care le încadrează perfect în epocă „nebună,” ale anilor interbelici.

• 
  Saint Teresa of Ávila (1930) de Tamara de Lempicka - Museo Soumaya, Mexic

• Listă de lucrări ale Tamarei de Lempicka
• Kizette en rose

Materiale media legate de Tamara de Lempicka la Wikimedia Commons

• DeLempicka.org - official website (c) Tamara Art Heritage

• ro Cum sa iei totul de la viata Arhivat în 27 martie 2010, la Wayback Machine., 24 martie 2010, Paul Ioan, Revista Magazin

• en Articol Tamara de Lempicka pe Britannica - Biografii
• en Tamara de Lempicka în History of Art Arhivat în 25 aprilie 2009, la Wayback Machine.
• en Scurt film despre Multiplele fețe ale Tamarei de Lempicka || Prima expoziție - a artistei - în Statele Unite, după 1961 - The Many Faces of Tamara de Lempicka || The first exhibition in the U.S. since 1961 — film promovat de Kosciuszko Projects, un proiect al The Kosciuszko Foundation din New York City, statul  New York.
• en Imagini ale unor picturi de Tamara de Lempicka
• en Expert Voices: Scott Niichel on Tamara Lempicka — Voci experte - Scott Niichel despre Tamara (de) Lempicka]
• Imaginea picturii reprezentând un bărbat îmbrăcat în negru, gri și alb pe fondul sugerat al unor construcții de tip zgârie-nori

• fr Kizette en rose — Descrierea tabloului Kizette en rose pe web site-ul Musée d'Arts de Nantes – Muzeului de artă din Nantes
• fr Descrierea tehnică a tabloului Kizette en rose, aflat în colecția Muzeului de arte din Nantes, Franța — (franceză Musée d'Arts de Nantes)
• fr Scurt film documentar despre lucrările cel mai cunoscute ale Tamarei de Lempicka

{{Tamara de Lempicka))