Negarea teoriei germenilor

Negarea teoriei germenilor este credința pseudoștiințifică că germenii nu provoacă boli infecțioase și că teoria germenilor este greșită.[1] Aceasta implică, de obicei, argumentarea faptului că modelul lui Louis Pasteur al bolilor infecțioase era greșit, iar cel al lui Antoine Béchamp era corect. De fapt, originile sale își au rădăcinile în teoria pleomorfismului a lui Béchamp, infirmată empiric (în contextul bolilor). [2] O altă variantă învechită este cunoscută sub numele de teoria terenului și postulează că starea mediului intern determină dacă germenii cauzează boala, mai degrabă decât dacă germenii sunt singura cauză a acesteia.[3]

Istorie

Negarea teoriei germenilor (GTD) este la fel de veche ca însăși teoria germenilor, începând cu rivalitatea dintre Pasteur și Béchamp. Activitatea lui Pasteur în prevenirea contaminării băuturilor l-a determinat să descopere că aceasta se datorează microorganismelor și l-a determinat să devină primul om de știință care a demonstrat validitatea teoriei și să o popularizeze în Europa.[2] Înainte de el, oameni de știință precum Girolamo Fracastoro (care a avut ideea că fomitele pot adăposti semințele contagiunii), Agostino Bassi⁠(d) (care a descoperit că boala muscardinei la viermii de mătase era cauzată de o ciupercă care a fost denumită Beauveria bassiana⁠(d)), Friedrich Henle (care a dezvoltat conceptele de contagium vivum și contagium animatum) și alții au propus idei similare teoriei germenilor.[4][5]

Béchamp a contestat vehement punctul de vedere al lui Pasteur, propunând o idee concurentă cunoscută sub numele de teoria pleomorfică a bolii. Această teorie afirmă că toate formele de viață se bazează pe formele pe care o anumită clasă de organisme le iau în timpul etapelor ciclului lor de viață și că microbii sunt atrași de mediul țesuturilor bolnave, în loc să fie cauza acestora.[6] Susținătorii acestei idei insistă asupra faptului că microbii care trăiesc într-un organism trec prin aceleași etape ale dezvoltării lor. Potrivit lui Günther Enderlein⁠(d), etapele sunt următoarele:[7]

  • coloid – microb (faza primitivă)
  • bacterii (faza mijlocie)
  • ciupercă (faza finală)

Teoria terenului

Teoria terenului este o variantă a ideilor lui Béchamp care este, de asemenea, o teorie medicală învechită care susținea că bolile sunt cauzate de compoziția corpului. „Terenul”, va atrage germenii să vină ca necrofagi din țesutul slăbit sau slab apărat. Béchamp credea că pH-ul corpului este important și că un pH acid va atrage germenii, iar un pH alcalin îi va respinge. Pasteur a infirmat generarea spontană printr-o serie de experimente în anii 1870.[4] Cu toate acestea, înțelegerea cauzei unei boli nu conduce întotdeauna imediat la un tratament eficient al bolii, iar marea scădere a mortalității din secolul al XIX-lea a provenit în principal din îmbunătățirea igienei și a curățeniei. De fapt, una dintre primele mișcări care a negat teoria germenilor, Mișcarea Sanitară, a fost totuși esențială pentru dezvoltarea infrastructurii de sănătate publică din America. Furnizarea de apă curată și salubritate a redus mediul de dezvoltare a agenților patogeni, iar ratele mortalității au scăzut dramatic.[8][9]

Stare

Negarea teoriei germenilor contrazice peste un secol de experimente și observații practice, precum și opinia predominantă a aproape tuturor medicilor și oamenilor de știință.[1][2][10]

GTD se suprapune semnificativ cu practica chiropractică. Mulți chiropracticieni consideră că imunitatea este o funcție a alinierii coloanei vertebrale și a capacității creierului de a comunica eficient cu organismul și că aceasta are puțin sau deloc de-a face cu agenții patogeni externi.[11][sursă mai bună necesară]

Un punct comun între mulți susținători ai medicinei alternative este opoziția față de vaccinuri, iar unii dintre aceștia folosesc GTD pentru a-și justifica afirmațiile.[12] Negaționiștii teoriei germenilor fac multe afirmații cu privire la fundamentele biologice ale teoriei și la datele istorice[13][14] care sunt în contradicție cu ceea ce acceptă majoritatea oamenilor de știință și istoricilor moderni.[2][4][15] O altă afirmație a comunității antivaccin implică teoria conform căreia toate bolile sunt cauzate de toxine datorate unei diete și unor practici de sănătate inadecvate.[16]

Note

  1. ^ a b Novella, Steven (). „Germ Theory Denial”. neurologica blog. Accesat în . 
  2. ^ a b c d Gorski, David (). „Germ theory denialism: A major strain in "alt-med" thought”. Science-Based Medicine. Accesat în . 
  3. ^ Madigan, M.T.; Martinko, J.M. (). Brock Biology of Microorganisms. Pearson Prentice Hall. ISBN 978-0132017848. Accesat în . 
  4. ^ a b c „Germ Theory”. Contagion – Historical Views of Disease and Epidemics. Harvard. Accesat în . 
  5. ^ Guthrie, D.J.; Rhodes, P. „Verification of the germ theory”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  6. ^ Major, D. „Antoine Bechamp, Pleomorphism and Microzymas”. adistantmirror.com. Arhivat din original la . 
  7. ^ Poehlman, Karl Horst (). „Synthesis of the Work of Enderlein, Bechamps and other Pleomorphic Researchers”. Explore!. 8 (2). ISSN 1091-8361. Arhivat din original la . 
  8. ^ Pizzi, R.A. „Apostles of cleanliness”. the timeline. Accesat în . 
  9. ^ Madigan M; Martinko J, ed. (). Brock Biology of Microorganisms (ed. 11th). Prentice Hall. ISBN 0-13-144329-1. 
  10. ^ Gorski, David (). „Yes, there really are people who don't accept the germ theory of disease”. Respectful Insolence. Accesat în . 
  11. ^ Barrett, Steven (). „Chiropractors and Immunization”. Chirobase. Quackwatch⁠(d). Accesat în . 
  12. ^ Crilip, Mark (). „It's just a theory”. Science-Based Medicine. Accesat în . 
  13. ^ Fielder, J.L. (). Handbook of Nature Cure Volume One: Nature Cure vs. Medical Science; Chapter One: That Fallacious Germ Theory. Academy of Natural Living. ISBN 0958661146. Accesat în . 
  14. ^ „Vaccinations – Overview”. Arizona Advanced Medicine. Accesat în . 
  15. ^ Hodkinson, J. „The history of germ theory”. Big Picture Education. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Hall, Harriet A. (). „'I Reject Your Reality' – Germ Theory Denial and Other Curiosities”. science-based medicine. Accesat în . 

Vezi și