Leopold I, Duce al Austriei

Leopold I de Habsburg
Duce al Austriei
Leopold I (Anton Boys, secolul al XVI-lea)
Date personale
Născut	4 august 1290 Viena, Ducatul Austriei⁠(d)
Decedat	28 februarie 1326 (35 de ani) Strasbourg, Sfântul Imperiu Roman
Înmormântat	Mӑnăstirea Königsfelden[*]​
Părinți	Albert I al Sfântului Imperiu Roman Elisabeta de Gorizia-Tirol
Frați și surori	Iudita de Oettingen[*]​ Caterina de Habsburg Anna de Austria Elisabeta de Austria Agnes de Austria Frederic cel Frumos Albert al II-lea Rudolf I al Boemiei Otto cel Vesel Henric cel Blând
Căsătorit cu	Caterina de Savoia
Copii	Caterina de Austria[*]​ Agnes de Austria[*]​[1]
Ocupație	aristocrat
Apartenență nobiliară
Titluri	duce
Familie nobiliară	Casa de Habsburg
Duce al Austriei și Stiriei
Domnie	1 mai 1308 - 28 februarie 1326
Predecesor	Albert I de Habsburg
Succesor	Frederic cel Frumos
Modifică date / text

Leopold I, supranumit cel Glorios (n. 4 august 1290, Viena, Ducatul Austriei^⁠(d) – d. 28 februarie 1326, Strasbourg, Sfântul Imperiu Roman), aparținând Casei de Habsburg, a fost duce al Austriei și Stiriei din 1308 până la sfârșitul vieții.

Leopold I a fost cel de-al treilea fiu al regelui german Albert I (d. 1308) și al soției sale, Elisabeta de Gorizia-Tirol. Abia după moartea mamei sale în 1313 a devenit Leopold șeful Casei de Habsburg și a preluat administrarea Austriei Anterioare.^[2]

Leopold s-a străduit să se apropie de Casa de Luxemburg. Astfel, l-a însoțit pe regele Henric al VII-lea în incursiunea sa la Roma pentru încoronarea ca împărat roman. Priceperea sa pe câmpul de luptă a fost remarcată în timpul rebeliunii orașului Milano.^[2]

După moartea împăratului Henric al VII-lea, Leopold a susținut candidatura fratelui său mai mare, Frederic, la alegerea ca rege german împotriva candidaturii lui Ludovic al IV-lea Bavarezul, când a avut loc o dublă alegere regală: 19 și respectiv 20 octombrie 1314.^[3] În lupta împotriva Confederației Elvețiene, Leopold a pierdut Bătălia de la Morgarten pe 15 noiembrie 1315.^[2] După înfrângerea suferită bătălia decisivă de la Mühldorf în 1322, Leopold a negociat intens pentru eliberarea fratelui său care fusese capturat.^[2][3] În timpul negocierilor dintre Curia papală și Franța despre o candidatură francezăă la tronul imperial, s-a ajuns la propunerea ca Leopold să deviă vicar imperial. Curând după ce cei doi antiregi aleși în octombrie 1314 s-au împăcat, ceea ce a avut ca urmare reorientarea politicii habsburgice, Leopold a murit pe neașteptate, probabil în urma unui infarct.^[2]

La 26 mai 1315, de Rusalii, ducele Leopold s-a căsătorit la Basel cu Caterina de Savoia^[4][5] (n. între 1297 și 1305^[6] – d. 30 septembrie 1336), fiică a contelui Amadeus al V-lea din Casa de Savoia. Căsătoria lui Leopold a fost importantă datorită căsătoriilor încheiate de surorile soției sale:

• Anna de Savoia (n. 1306 – d. 1368, Constantinopol) căsătorită în octombrie 1326 cu împăratul Andronic al III-lea Paleologul (1296–1341) și, prin urmare, împărăteasă a Bizanțului între 1328 și 1341 și apoi regentă până în 1347 pentru fiul ei minor, împăratul Ioan al V-lea Paleologul (1332–1391);
• Beatrice de Savoia (1310–1331) căsătorită pe 8 iunie 1328 cu ducele Henric de Carintia și conte de Tirol, rege al Boemiei și rege titular al Poloniei între 1307 și 1310.

Urmașii lui Leopold și ai Caterinei de Savoia au fost:

• Caterina (n. 28 februarie 1320 – d. 28 septembrie/octombrie 1349 de ciumă)^[7] căsătorită cu:
  1. Enguerrand al VI-lea de Coucy^⁠(d); fiul ei a fost Enguerrand al VII-lea de Coucy;
  2. contele Conrad de Hardegg.
• Agnes (n. c. 1322 – d. 1392) căsătorită cu ducele Boleslav al II-lea de Schweidnitz (Silezia), din Dinastia Piast.

Leopold a murit pe neașteptate și a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Königsfelden. Rămășițele sale au fost mutate în Catedrala Sf. Blasien în 1770, iar după desființarea Mănăstirii Sf. Blasien, au fost mutate în cripta Mănăstirii Sf. Paul din Lavanttal în Carintia.^[8]

Prin rezoluția imperială a lui Franz Joseph I din 28 februarie 1863 Leopold I a fost inclus în lista celor „mai importanți comandanți de război și generali ai Austriei demni de aducere aminte”. Memoriei sale i-a fost dedicată, o statuie în mărime naturală în „Sala comandanților” în „Hofwaffenmuseums” (astăzi „Muzeul de Istorie a Armatei” din Viena). Statuia creată în 1870 a fost sculptată în marmură de Carrara de sculptorul Josef Gasser și a fost dedicată de împăratul Franz Joseph I.^[9]

• Walter Kleindel: Das Grosse Buch der Österreicher, Editura Kremayr & Scheriau, Viena, 1987, ISBN: 3-218-00455-1.
• Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, pp. 243-244.
• Günther Hödl: Herzog Leopold I. von Österreich (1290–1326), Universitatea din Viena, 1964.
• Alfons Huber: Leopold I., Herzog von Oesterreich und Steiermark. în: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB)., vol. 18, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1883, pp. 391-392.
• Walter Koch: Leopold I, în: Neue Deutsche Biographie (NDB), vol. 14, Editura Duncker & Humblot, Berlin, 1985, ISBN 3-428-00195-8, pp. 285–287 (Versiune online).
• Constantin von Wurzbach: Leopold I. der Glorreiche, Herzog von Oesterreich, nr. 165 în: Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, partea a 6-a, Editura Kaiserlich-Königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena, 1860, pp. 409–411 (Versiune online).