Istoria Sucevei
Istoria apartenenței statale 
România 1918–
Austro-Ungaria 1867–1918
Imperiul Austriac 1804–1867
Monarhia Habsburgică 1774–1804
Moldova 1388–1774Acesta este un articol Wikipedia care detaliază, pe scurt, din Paleolitic până în Evul Mediu, istoria municipiului Suceava, oraș reședință de județ pentru județul cu același nume din nordul regiunii istorice românești Moldova și, respectiv, sud-estul Bucovinei (respectiv Bucovinei de Sud). Articolul prezintă istoricul și dezvoltarea așezărilor umane de pe teritoriul municipiului Suceava de-a lungul timpului precum și primele atestări documentare ale acestuia datând din perioada medievală (mai precis din Evul Mediu târziu).
Perioada străveche: Preistorie și Antichitate
Condițiile favorabile de habitat din bazinul mijlociu al Sucevei au determinat popularea timpurie a zonei. În anul 1976 s-au descoperit în apropierea Sucevei unelte de silex care dovedesc locuirea teraselor de pe dreapta râului Suceava în perioada Paleoliticului mijlociu și superior (circa 100.000–10.000 î.e.n.). Prima mare cultură neolitică de tipul Starčevo-Criș (circa 5.000 î.e.n.) a fost atestată în anul 1967 pe malul pârâului Cacaina (Cetății). Urmele culturii Cucuteni găsite la cetatea de scaun, Șipote, Curtea Domnească, dovedesc că la sfârșitul mileniului al II-lea, teritoriul de azi al Sucevei a cunoscut o densitate demografică considerabilă. Epoca Bronzului (2.000–1.200 î.e.n.) este de asemenea reprezentată printr-o serie de descoperiri la Curtea Domnească sau la Siliștea Șcheii (obiecte de bronz, de piatră și os). Continuitatea locuirii pe teritoriul de astăzi al municipiului Suceava este dovedită și de alte descoperiri din Epoca Fierului (ceramică) precum și ulterior din perioada unei așezări a dacilor liberi cu influențe romane (datând din sec. II-III e.n.; locuințe, vetre și cuptoare de ars vase).
Perioada medievală
Primele atestări documentare
Perioada de trecere la feudalism este ilustrată de cele circa 45 de așezări aparținând culturii Sântana de Mureș, sau de obiecte descoperite într-o necropolă de la comuna Moara. Începuturile feudalismului (sec. VIII-IX) sunt demonstrate de așezările din zonă care sunt stabile de tipul obștii rurale teritoriale.
Cultura Dridu (sec. X-XI) este atestată și pe teritoriul Sucevei, prin descoperirile de la punctul „Drumul Național”.
Majoritatea istoricilor consideră că orașul a existat înainte de întemeierea statului medieval Moldova. Într-o consemnare slavă, numită Voskrenskaia Letopis din secolul al XII-lea, sunt amintite localitățile „Socăva și Serét” (Suceava și Siret) locuri importante pe drumul comercial european de la Cracovia prin Galiția, Liov, Cernăuți, Siret, Suceava, spre sud la Dunăre.
Cronicarul Nicolae Costin, vorbind despre descălecarea lui Dragoș Vodă (1288 - n.a.), scrie: „Și așa sau aședat venind și alți Moroșeni pre unde le-au plăcut locul, pe sub munte: Români, Sași și unguri, Sucéva târgul l'au descălicat nisce cojocari; Soci se chiamă unguresce cojocar; iar Sucéva = Cojocărie”.
Unele izvoare străine (e.g., Cronica lui Ottokar de Stiria și Historia lui Jan Długosz) au lăsat să se întrevadă existența uneia sau mai multor formațiuni politice de tip feudal la răsărit de Carpați. Este menționat, de pildă, cu ajutorul pe care oastea unei asemenea formațiuni l-a dat în 1325 (se presupune că această formațiune este Suceava), regelui Poloniei în lupta pe care acesta a dus-o împotriva margrafului de Brandenburg.[1]
Că orașul Suceava exista înainte de „descălicarea lui Dragoș”, stă dovadă o geografie rusească anterioară anului 1347 în care se arată ca existând orașele Baia și Suceava.[2]
Cetatea de Scaun a Sucevei văzută în anul 2009.
Ruinele cetății medievale Șcheia, dărâmată în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400–1432), văzute de pe dealul Șeptilici.
Tot de asemenea spune și Stricovski, că cronicile litvane și rutene ar mărturisi că pe „principile litvan Iuga Koriatovici, din cauza deosebitei sale bravuri invitându-l la domnia Moldovii, îl coronară la Suceava”.[3]
„În 1348 Bogdan I deslepsi Moldova de Coróna Unguréscă și-și aședă capitala în Sucéva. Iuga Koriatonovici fu încoronat aici în 1374. El înființă Mitropolia Sucevei, pentru țara Moldovei cu Binecuvântarea Mitropolitului Romàno-Bulgar din Ohria fiind cel dintâi mitropolit Teoctist I”.[4]
Perioada secolelor XI-XIV, în prima ei parte, a fost dominată, din punct de vedere politic, de impactul ultimului val de migratori - unguri, pecenegi, cumani sau tătari, a căror suprapunere peste societatea românească, în cazul zonei Sucevei, a fost doar nominală.
Prima mențiune a existenței orașului Suceava apare în lista așezărilor franciscane în orașe din anul 1345 între orașele din Moldova fiind și Scotorix (Suceava).[5]
Prima menționare sigură a Sucevei, în strictă ordine cronologică și cea mai veche mențiune datată a numelui său, e cea din 10 februarie 1388 din actul dat de Petru I Mușatinul în Cetatea Sucevei, în legătură cu împrumutul pe care i-l ceruse regele Poloniei.
Tot în 1388 este menționat și orașul Suceava, nu ca loc de emitere a unui document, ci efectiv ca așezare urbană, este vorba de un act emis de catolicosul armenilor, Teodoros al II-lea, la 18 august, în care armenii din mai multe orașe, între care și cei din Suceava (Ciciov) sunt supuși juristricției scaunului episcopal de Liov. În lista orașelor intitulată: „Așa se cunosc orașele rusești îndepărtate și apropiate” alcătuită între anii 1388 și 1391, este menționat de asemenea și orașul Suceava. Despre oraș mai avem indicații precise și în anul 1390, atunci când trimișii lui Mircea cel Bătrân și ai regelui Poloniei s-au întâlnit la Suceava unde au semnat convenția în orașul de reședință: „in partibus Moldavie oppidi Soczow”.
Mutarea centrului politic de la Siret la Suceava a fost însoțită de extinderea localității și de creșterea numărului locuitorilor săi. Printre măsurile luate de Petru I Mușat în noua reședință domnească a fost și aceea de adaptare a unei noi gândiri în organizarea spațiului urban. astfel, Petru I Mușat renunță la vechea fortificație a așezării premușatine, ia măsuri de umplere a șanțului de apărare din jurul vechiului necleu dens construit în preajma bisericii Mirăuților și de ridicare, pentru nevoile sale proprii și ale domniei a unei construcții mari din lemn (19-6 m) la circa 250m vest de biserica amintită, de fapt primul nucleu al Curții Domnești din Suceava. Clădește cea mai veche cetate din piatră din Suceava, Cetatea Șcheia, pe coasta dealului Zamca, în locul numit Șeptilici, de unde se puteau supraveghea drumurile dinspre nord și vest. Săpăturile arheologice au scos în evidență forma de romb a cetății, cu latura de 36 m în interior, cu ziduri de 3 m grosime, cu un turn și trei contraforturi puternice și cu șanț de apărare. Cetatea s-a distrus, probabil în urma unor alunecări de teren, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. imediat după construirea cetății Șcheia sau chiar în paralel cu aceasta, Petru I Mușat a ridicat Cetatea de Scaun.
Construită la limita de răsărit a orașului, pe pintenul terminal și abrupt al unui înalt și întins platou, Cetatea de scaun putea supravegheam direct, o mare suprafață din valea Sucevei și, prin posturi de supraveghere, controla un teritoriu practic foarte mare pe toate direcțiile. având un plan rectangular (36x40 m), cu turnuri pătrate de apărare la fiecare colț, Cetatea de Scaun avea șanțuri de apărare spre platou, în care erau infinpte țăpușe și arici de metal.
Galerie
Această secțiune de tip galerie include anumite clădiri sau monumente care sunt simboluri istorice ale Sucevei.
-
Fațada Gării Burdujeni -
Colegiul Național „Ștefan cel Mare” -
Muzeul Bucovina -
Palatul de Justiție (Tribunal, fostă închisoare) -
Hanul Domnesc (Muzeu Etnografic) -
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de pe drumul către Cetatea de Scaun -
Biserica Sf. Dumitru -
Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou -
Biserica Sf. Nicolae -
Mănăstirea armenească Zamca
Note
- ^ Mircea D. Matei
- ^ A. D. Xenopol, Istoria Românilor și Dicțional geografic al Județului Suceava de Serafim Ionescu, 1894
- ^ A. D. Xenopol, Istoria românilor, vol. I, p. 137
- ^ Letopisețele Țării, vol. I, p. 84
- ^ „Suceava”. Website-ul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava. Accesat în .
Lectură suplimentară
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Istoria Sucevei
- Suceava: file de istorie; documente privitoare la istoria orașului, 1989
- Contribuții arheologice la istoria orașului Suceava, Mircea D. Matei, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963
