Glosar de termodinamică
Acest glosar conține termeni din termodinamică, fizică moleculară și cristalografie. Pentru termeni din mecanică, electromagnetism, optică sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.
A
- absorbant - vezi absorbție.
- absorbit - vezi absorbție.
- absorbție - proces de fixare și acumulare a moleculelor unei substanțe (adsorbat) în stratul aflat în imediata vecinătate a suprafeței unui corp solid sau lichid (adsorbant).
- activitate termodinamică - mărime cu care trebuie înlocuită concentrația în formulele ce se aplică în studiul gazelor sau soluțiilor ideale, pentru ca acestea să rămână valabile și cazul gazelor reale sau soluțiilor reale.
- adeziune - atracție între două suprafețe aflate în contact foarte strâns, determinată de forțele intermoleculare care acționează la distanțe relativ mici.
- adiabată - curbă ce reprezintă legătura dintre variațiile parametrilor termodinamici ai unui sistem într-un proces adiabatic.
- adiabatic - (despre fenomene fizico-chimice) care se produce în interiorul unui sistem închis, fără schimb de căldură cu exteriorul.
- aer comprimat - aer la presiuni mai mari (până la sute de atmosfere) decât cea atmosferică, obținut prin compresare, folosit în industrie și la un gen de arme sportive.
- aer lichid - lichid obținut prin răcirea aerului până sub temperatura de -183°C la presiune normală, care este folosit pentru separarea elementelor sale componente.
- aerotermă - aparat electric de încălzire care produce și suflă aer cald.
- agen frigorigen - substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura; vezi și instalație frigorigenă.
- agent termic - substanță (apă caldă, abur etc.) care produce sau transferă căldură într-o instalație termică.
- agitație termică - mișcare permanentă, dezordonată, a particulelor materiale ce compun gazele, lichidele și solidele, care încetează la temperatura de zero absolut; sinonim: mișcare browniană.
- agregare - vezi stare de agregare.
- alumel - aliaj de nichel, mangan, aluminiu și siliciu, cu proprietăți deosebite, folosit în termotehnică.
- amestec răcitor - combinație de substanțe (în anumite procente) folosite pentru obținerea temperaturilor joase; exemple: gheață+clorură de sodiu, gheață+clorură de calciu, dioxid de carbon solid + alcool etilic.
- anergie - energie termică corespunzătoare unui sistem fizic aflat în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător, care nu poate fi transformată în lucru mecanic.
- anticongelant - substanță care face să scadă punctul de congelare al unui lichid.
- ardometru - pirometru cu radiație folosit pentru temperaturi înalte.
- aterman - (despre corpuri) care nu permite trecerea căldurii.
- atermic - (despre transformări) care nu degajă și nu absoarbe căldură.
- axă cristalografică - (într-un cristal) una din direcțiile muchiilor celulelor elementare.
- azeotropism (sau azeotropie) - proprietate a unui amestec de substanțe lichide de a da prin fierbere vapori cu aceeași compoziție.
B
- bandă de energie - grup de valori discrete pe care le poate lua energia electronilor de valență (bandă de valență) sau liberi (bandă de conducție) într-un cristal (sinonim: zonă de energie).
- barostat - instrument folosit pentru controlul și menținerea constantă a presiunii într-un sistem termodinamic.
- binom de dilatare - expresia , unde este coeficientul de dilatare volumică, iar temperatura.
- bolometru (sau bolograf) - aparat utilizat pentru determinarea intensității radiației termice prin măsurarea încălzirii unui element sensibil expus radiației.
- bombă calorimetrică - vas rezistent de metal întrebuințat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanțe; vezi și calorimetru.
C
- cald:
- - care are temperatura superioară față de mediul ambiant, de alte obiecte cu care se compară sau față de cea normală a corpului omenesc (fără a fi fierbinte);
- - (despre corpuri) care emană căldură.
- calefacție - formarea unei pături de vapori la suprafața de separație a unui lichid cu un corp solid încins, care împiedică contactul direct al acestora.
- caloric - care provine de la căldură; care aparține căldurii, care se referă la căldură.
- calorie - unitate de măsură tolerată a cantității de căldură, care este căldura necesară creșterii temperaturii unui gram de apă de la 14,5 la 15,5 grade Celsius; în SI, 1 calorie = 4,1868 Joule.
- calorie mare - unitate de măsură tolerată a căldurii numită și kilocalorie: 1 kcal= 1000 cal.
- calorifer:
- calorific - care produce căldură.
- calorifug - (agent sau material) rău conducător de căldură.
- calorigen - care produce energie calorică.
- calorimetrie:
- - ramură a fizicii experimentale care se ocupă cu măsurarea cantităților de căldură;
- - (metodă de) măsurare a schimbului de căldură dintre un corp și mediul ambiant în care acesta se află.
- calorimetru - aparat cu ajutorul căruia se măsoară cantitatea de căldură schimbată de un [[corp (fizică) |corpîî cu un mediu, în general lichid; vezi și bombă calorimetrică.
- camera de ardere - spațiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate.
- cameră frigorifică (sau refrigerentă) - încăpere izolată termic, în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant.
- cantitate de căldură - vezi căldură.
- capacitate termică - vezi căldură specifică.
- catagrad - grad de eficacitate termică măsurat cu catatermometrul.
- cazan:
- - rezervor metalic în care se încălzește apa (până se transformă în vapori);
- - instalație folosită pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor, în vederea utilizării vaporilor ca forță motrice, ca agent termic etc.;
- - instalație formată dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosită la distilarea alcoolului.
- cazan de abur - vezi generator de abur.
- căldură:
- - mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic (sinonim: cantitate de căldură);
- - starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată.
- căldură atomică - produsul dintre greutatea atomică și capacitatea termică masică a unui corp.
- căldură latentă - cantitate de căldură care nu produce ridicarea temperaturii unui corp, ci schimbarea stării de agregare.
- căldură latentă de topire - cantitatea de energie necesară pentru transformarea unui mol din substanța respectivă, care se află la punctul de topire, din starea de solid în starea de lichid, fără schimbarea temperaturii; altă denumire entalpie de topire.
- căldură latentă de vaporizare - cantitatea de căldură necesară unei substanțe pentru vaporizare, adică de trecere din fază lichidă în fază de vapori, fără modificarea temoeraturii acesteia.
- căldură specifică - v. capacitate termică masică.
- centrală termică - instalație în care se produce căldura care este distribuită prin intermediul unui agent termic (abur, apă caldă etc.) în scopuri tehnologice sau pentru încălzirea încăperilor.
- ciclu (termodinamic) - succesiune de fenomene, stări, operații prin care trece un sistem termodinamic în evoluția unui proces repetabil, începând de la o anumită situație până când se revine la o situație identică sau asemănătoare cu cea inițială.
- ciclu Carnot (sau ciclu ideal) - ciclu teoretic reversibil de transformări prin care trece un gaz ideal, format din două izoterme și două adiabate.
- ciclu Diesel - ciclu de funcționare a motorului cu ardere internă, format dintr-o izobară, o izocoră și două adiabate.
- ciclu motor - perioadă în care se produce un lucru mecanic pe care un sistem îl cedează mediului exterior.
- ciclu Otto - ciclu de funcționare a motorului în patru timpi cu explozie, format din: admisie, compresie, detentă și evacuare.
- condensator - aparat care servește la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenți valabili.
- conductibilitate termică - proprietate a unor corpuri de a putea fi străbătute de un flux de căldură sub acțiunea unei diferențe de căldură.
- conducție termică - mod de transmitere a căldurii în care schimbul de energie se produce prin contactul direct între particulele unei substanțe (vezi și: convecție, radiație termică).
- convecție - mod de transfer al căldurii care are loc într-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substanței respective (vezi și: conducție termică, radiație termică).
- cristalizare fracționată - cristalizare treptată a unui amestec de componenți cu temperaturi de congelare diferite, care pot fi separați unul de altul în stare solidă.
D
- defect în cristal - abatere a rețelei cristaline de la configurația ei ideală; principalele tipuri de defecte sunt: electronii liberi și golurile, excitonii, fotonii, fononii, atomii de impuritate, defectele tip Frenkel și Schottky, dislocațiile, particulele nucleare care străbat cristalul.
- deficit de saturație (sau de umiditate) - diferență dintre tensiunea vaporilor care saturează aerul la o temperatură dată și tensiunea vaporilor existenți în realitate.
- deficit higrometric - mărime de care depinde viteza de evaporare a apei din atmosferă.
- deflagrație - ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică (mai mică decât viteza sunetului).
- degradare a energiei - scăderea energiei libere a unui sistem fizic izolat, prin transformări ireversibile care conduc la creșterea entropiei.
- delicvescență:
- - proprietate a unor substanțe solide de a se lichefia lent, absorbind umiditatea atmosferică;
- - stare a corpurilor lichefiate ca urmare a absorbirii umidității atmosferice.
- desorbție - proces invers absorbției.
- destindere adiabatică - creșterea volumului unui gaz datorită scăderii presiunii sale, fără schimb de căldură cu mediul exterior.
- detentă - vezi expansiune.
- distanță de relaxare - distanța față de o sondă introdusă într-un sistem termodinamic până la care se manifestă influența perturbatoare a acesteia.
- distilare fracționată - acțiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectându-le în mod separat după temperaturile lor de fierbere.
E
- echilibru termodinamic - stare a unui sistem termodinamic, în care parametrii de stare nu variază în timp; pentru o astfel de stare sunt valabile principiile și legile termodinamicii clasice.
- echipartiție - vezi legea echipartiției energiei.
- echivalent în apă - constantă a unui aparat calorimetric: , unde , sunt masele, respectiv căldurile specifice ale agitatorului, termometrului și vasului calorimetric.
- efectul Joule-Kelvin - vezi efectul Joule-Thompson.
- efectul Joule-Thompson - (numit și: efectul Joule-Kelvin) fenomen de răcire sau încălzire a unui gaz real supus detentei, fără producere de lucru mecanic și care stă la baza procedeului Linde pentru lichefiere a gazelor.
- efectul Ludwig-Sorét - vezi termodifuziune.
- emulsie - amestec lichid al unor particule insolubile (de obicei de corpuri grase ori rășinoase), pentru a obține un preparat nou.
- entalpie de topire - vezi căldură latentă de topire.
- entropie - măsura gradului de dezordine în interiorul unui organism sau al unui sistem; în cazul sistemelor termodinamice este dată de relația: , unde dQrev este cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul într-o transformare reversibilă, între starea A la care se referă entropia SA și starea de referință A0, iar T este temperatura absolută la care are loc transformarea.
- expansiune - creștere a volumului unui sistem fizico-chimic, în special gaz, extindere a spațiului ocupat de acesta (sinonim: detentă).
F
- fază (în termodinamică) - parte omogenă dintr-un sistem eterogen, formată din una sau din mai multe specii de molecule, care poate fi separată prin mijloace mecanice; vezi și transformare de fază.
- fază (în mecanica statistică) - stare microscopică a unui sistem termodinamic la un moment dat, caracterizată prin valorile coordonatelor și a impulsurilor canonice ale punctelor materiale care îl alcătuiesc.
- fierbător - aparat care servește la fierberea unor lichide.
- frigorigen - (substanță, dispozitiv) care poate produce frig; vezi și: agent frigorigen, instalație frigorigenă.
G
- generator de abur - instalație constituită dintr-un focar, dintr-un sistem fierbător, supraîncălzitor de abur etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc.; altă denumire: cazan de abur.
- grad de libertate - parametrii independenți necesari pentru determinarea univocă a configurației unui sistem termodinamic; de exemplu, în cazul gazului ideal biatomic, unei molecule i se asociază 5 grade de libertate, dintre care trei sunt coordonatele carteziene , folosite în descrierea mișcării de translație, și două sunt unghiurile ce caracterizează mișcarea de rotație în jurul a două axe perpendiculare pe dreapta care unește cei doi atomi ai moleculei.
- gradient de presiune - variație a presiunii între două poziții spațiale.
- gradient de temperatură - variație a temperaturii între două poziții spațiale.
H
- higrometrie - ramură a fizicii moleculare și a meteorologiei care se ocupă cu măsurarea cantității de apă din atmosferă.
- higrometru - aparat cu care se măsoară umiditatea atmosferei sau a altor medii gazoase.
- hipsograf - hipsometru înregistrator.
- hipsometru - instrument pentru determinarea altitudinii unui loc prin măsurarea variației temperaturii de fierbere a apei.
I
- instalație frigorifică - sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire.
- instalație frigorigenă - parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig.
- inversie - vezi temperatură de inversie.
- inversiune termică - fenomen termic meteorologic care constă în creșterea cu înălțimea a temperaturii în troposferă, în mod invers față de situația normală.
- izobară:
- - curbă ce reprezintă variația parametrilor termodinamici ai unui sistem termodinamic într-o transformare izobară;
- - (despre o transformare termodinamică) când presiunea sistemului rămâne constantă (proces izobar).
- izocoră:
- - (despre transformări de stare) care se desfășoară la un volum constant;
- - curbă ce reprezintă legătura între variațiile parametrilor termodinamici ai unui sistem termodinamic într-o transformare izocoră.
- izofază - curbă care reprezintă izotermele și izobarele coincidente pe o diagramă de stare presiune-volum a unui sistem fizico-chimic format dintr-un singur component cu două faze coexistente.
- izotermă - curbă ce reprezintă legătura între variațiile parametrilor termodinamici ai unui sistem termodinamic într-o transformare izotermă.
J
- joule - unitate de măsură în SI pentru lucru mecanic și căldură; reprezintă lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, al cărei punct de aplicație se deplasează cu un metru pe direcția și în sensul forței.
K
- kelvin - unitatea de măsură a temperaturii termodinamice, egal cu fracțiunea 1/273,16 din intervalul de temperatură cuprins între zero absolut (0 K) și punctul triplu al apei (173,16 K);
L
- legea echipartiției energiei - dacă un sistem termodinamic constituit din moleculele unui gaz ideal se află în echilibru termodinamic la temperatura , energia cinetică medie a unei molecule se distribuie în mod egal între gradele sale de libertate, fiecărui grad revenindu-i energia .
M
- masă molară - () masa unui mol dintr-o substanță.
- masă moleculară relativă - () raportul dintre masa medie a unei molecule și 1/12 din masa izotopică a nuclidului 12C.
- metoda fenomenologică - metodă științifică în termodinamică, bazată pe experiment, și care pornește de la analiza proceselor din natură și cercetează fenomenele generale ale sistemelor fizice formate dintr-un număr finit de corpuri și aflate în condiții de echilibru.
- metoda statistică - metodă științifică ce completează metoda fenomenologică, luând în considerare ipoteze asupra structurii moleculare a corpurilor și asupra mecanismului proceselor la nivel microscopic.
- mișcare browniană - vezi agitație termică.
- motor cu ardere internă - motor termic care prin dezvoltare și consum de căldură în interiorul său transformă energia chimică a unui combustibil în energia mecanică a unor corpuri solide în mișcare.
- motor cu ardere externă - motor termic în care energia potențială a unui fluid se transformă în energie mecanică, fluidul fiind încălzit în exterior.
- motor în patru timpi - tip de motor cu ardere internă al cărui piston face patru curse simple într-un ciclu motor.
- motor termic - motor care transformă energia termică a unui combustibil în energie mecanică.
N
- nod în cristal - fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii, moleculele unei rețele cristaline.
- numărul lui Avogadro - numărul particulelor constituente, de obicei atomi sau molecule, care sunt conținute în cantitatea de substanță dată de un mol; are valoarea: .
- numărul lui Loschmidt - numărul de molecule aflat, în condiții fizice normale, într-un metru cub de gaz ideal: .
O
- omogenitate - proprietatea unui sistem termodinamic de a avea particulele uniform distribuite în spațiu și cu proprietăți identice în fiecare punct din sistem.
- osmometru - dispozitiv pentru măsurarea presiunii osmotice a unei soluții.
- osmoză -
P
- parametri de stare - mărimi fizice (în cazul gazelor ideale o pereche, dintre care unul intensiv, iar celălalt extensiv) care caracterizează nivelul energetic al unui sistem termoenergetic.
- particulă browniană - particulă dintr-o suspensie, cu dimensiuni de ordinul micronului, cu care se poate evidenția mișcarea browniană.
- perpetuum mobile - sistem fizico-chimic care, lucrând ciclic, ar putea produce lucru mecanic fără a primi energie din exterior (speța I), respectiv transformând integral în lucru mecanic căldura primită de la sursă (speța a II-a).
- politropic - (despre transformări ale sistemelor fizico-chimice fluide) care se efectuează în așa fel încât capacitatea termică masică rămâne constantă.
- presiunea de saturație a vaporilor de apă - presiunea la care vaporii de apă se găsesc în echilibru termodinamic cu starea lichidă a apei la o anumită temperatură; este o măsură a tendinței apei de a se evapora.
- proces endoterm - proces termodinamic cu absorbție de energie din mediul înconjurător al sistemului.
- proces exoterm - proces termodinamic cu degajare de energie în mediul înconjurător al sistemului.
- proces termodinamic - vezi transformare termodinamică.
- punct de aprindere - temperatura cea mai joasă la care un combustibil lichid emite o cantitate suficientă de vapori, care pot da, în contact cu aerul înconjurător, un amestec exploziv.
- punct de îngheț - temperatură la care un lichid devine solid.
- putere calorifică - cantitatea de căldură dezvoltată de o unitate (masică sau volumică) de combustibil când arde complet.
R
- radiație termică - radiație electromagnetică emisă de o substanță aflată la o anumită temperatură pe seama energiei interne; reprezintă, pe lângă conducția termică și convecție, un mod de transmitere a căldurii.
- radiație termică de echilibru - radiație termică emisă de o substanță aflată în echilibru termodinamic.
- rarefiere - aducere a unui gaz la o presiune mai joasă decât presiunea atmosferică.
- răcire magnetică - scăderea temperaturii heliului de la 0,9 K până la 0,001 K prin demagnetizarea adiabatică a unor săruri paramagnetice.
- relația Boltzmann - expresie a entropiei a unui sistem termodinamic: unde este probabilitatea termodinamică, iar constanta Boltzmann.
- relaxare - proces ireversibil de restabilire a regimului de echilibru termodinamic al unui sistem, după încetarea unei perturbații exterioare.
- rețea cristalină - rețea de linii imaginare care leagă punctele ce reprezintă centrele particulelor constitutive ale unui cristal.
- rezistivitate termică - mărimea fizică, care definește efectul de rezistență pentru transportul a energiei interne, datorate neomogenității provocate de agitația termică la nivel molecular și este un fenomen ireversibil, fiind egală cu inversa conductivității termice.
- rupere a unei emulsii - desfacere a unei emulsii în cele două elemente componete.
S
- sistem termodinamic - corp macroscopic sau ansamblu de corpuri macroscopice bine delimitate și al căror schimb de energie cu mediul este studiat în termodinamică.
- stare de agregare - fiecare dintre stările de consistență și rezistență diferite sub care se pot prezenta substanțele și anume: solidă, lichidă, gazoasă sau plasmă.
- stare termodinamică(en)[traduceți] - ansamblul parametrilor de stare (presiune, temperatură, volum etc.) care definesc un sistem termodinamic la un moment dat.
T
- temperatură - mărime fizică utilizată pentru a caracteriza starea de încălzire a unui mediu, a unui corp etc.
- temperatură absolută - parametru care caracterizează starea de încălzire a unui corp și reprezintă viteza de variație a energiei interne în raport cu entropia, la volum constant și când sistemul nu schimbă energie sub formă de lucru mecanic cu mediul exterior.
- temperatură a flăcării adiabatice - temperatura care ar fi obținută de o flacără dacă procesul de ardere ar fi avut loc în absența pierderilor de căldură în mediul înconjurător.
- temperatură de culoare - temperatura care trebuie să o aibă un corp negru (radiatorul integral) pentru a prezenta aceeași culoare ca și corpul dat.
- temperatură de inversie - temperatură critică, specifică fiecărui gaz real, la care are loc schimbarea sensului de creștere a temperaturii acestuia în procesul de expansiune a acestuia la entalpie constantă.
- temperatură negativă - temperatură ipotetică, mai mică decât zero absolut, care caracterizează anumite sisteme fizice, care însă nu încalcă principiile termodinamicii.
- tensiune (a vaporilor) - presiunea exercitată de vaporii unui lichid asupra suprafeței recipientului.
- tensiune termică - tensiunea mecanică generată de variațiile de temperatură din interiorul unui material și care apare ca urmare a tendinței materialului de a se dilata sau contracta la temperaturi diferite.
- teoria cinetică (a gazelor) - model fizic care studiază comportamentul macroscopic al gazelor ideale pe baza studiului statistic al parametrilor particulelor elementare constituente.
- termoacustică - parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră.
- termoceas - ceas a cărui funcționare este asigurată prin conversia căldurii corpului uman în energie electrică.
- termocentrală - centrală electrică în care se folosește energia termică a cărbunilor, a păcurii sau a altor carburanți și combustibili.
- termocromie - proprietate a unor substanțe colorate de a se închide la culoare prin încălzire și de a reveni la nuanța inițială la răcire.
- termodifuziune - (sinonim: efectul Ludwig-Sorét) apariția unui gradient de concentrație într-un amestec solid sau lichid, când se aplică un gradient de temperatură; fenomenul de difuzie termică este folosit și la gaze pentru separarea izotopilor.
- termodinamică - ramură a fizicii care studiază proprietățile corpurilor din natură generate de mișcarea moleculară internă, precum și fenomenele macroscopice care conduc la modificări cantitative ale acestor proprietăți.
- termodinamică tehnică - vezi termotehnică.
- termogramă - curbă de înregistrare grafică a temperaturii.
- termologie - disciplină care se ocupă cu studiul căldurii.
- termomanometru - aparat care indică în același timp temperatura și presiunea.
- termometrie - ramură a fizicii care se ocupă cu metodele de măsurare a temperaturii.
- termometrograf - termometru înregistrator.
- termometru - instrument pentru măsurarea temperaturii.
- termoregulator - vezi termostat.
- termopexie - proprietate pe care o au corpurile fizice de a fixa căldura.
- termoscop - aparat utilizat la punerea în evidență a unei diferențe de temperatură.
- termoscopie - operație de măsurare a temperaturii.
- termostat - aparat care servește la menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; sinonim: termoregulator.
- termostatic - care este apt de a menține o anumită temperatură.
- termotehnică (sau termodinamică tehnică):
- timp de relaxare - perioada după care se restabilește echilibrul termodinamic al unui sistem în cadrul procesului de relaxare.
- tiraj - circulația aerului (și a gazelor de ardere) într-o instalație de încălzire cu focar (care se datorește diferenței de presiune dintre două sectoare ale coșului).
- transformare infinitezimală - formă limită a unei transformări mici.
- transformare termodinamică - trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare de echilibru termodinamic în altă stare de echilibru, trecând prin anumite stări intermediare; altă denumire: proces termodinamic.
- transformare de fază - proces de trecere a unui corp de la o fază la alta, carcaterizată de o schimbare bruscă a unei mărimi fizice (sinonim: tranziție de fază).
- tranziție de fază - vezi transformare de fază.
- turn de răcire - construcție de lemn, de piatră, de beton armat etc. în care apa dintr-o instalație termică complexă cedează o anumită cantitate de căldură, transmițând-o aerului înconjurător.
U
V
- vacanță - nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă.
- vapori - substanță aflată în stare gazoasă la o temperatură inferioară temperaturii critice, care poate fi lichefiată prin comprimare.
- vaporizare - transformare a unui lichid în vapori.
- viteză de răcire - viteza de variație în timp a temperaturii într-un punct.
Z
- zero absolut - stare a materiei ale cărei molecule ori atomi au încetat agitația termică, deci substanța respectivă nu mai conține energie termică; este considerată cea mai scăzută temperatură din Univers.
- zonă de energie - vezi bandă de energie.
- zonă Brillouin - (în cadrul unei rețele cristaline) domeniile de variație a numărului de undă pentru care energia electronului este o funcție continuă de numărul de undă.
Bibliografie
- Alexandru Dănescu, Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu (coordonatori), Lexicon de termodinamică și mașini termice: Vol I A–E, București: Editura tehnică, 1985
- Alexandru Dănescu, Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu (coordonatori), Lexicon de termodinamică și mașini termice, vol II F–N, București: Editura tehnică, 1987
- Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu (coordonatori), Lexicon de termodinamică și mașini termice, vol III O–R, București: Editura tehnică, !990, ISBN: 973-31-0221-0
- Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu (coordonatori), Lexicon de termodinamică și mașini termice: Vol. IV S–Z, București: Editura tehnică, 1991, ISBN: 973-31-0223-7
- Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972
Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.