Filip I al Franței
Filip I | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Date personale | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Născut | 23 mai 1052(1052-05-23) Champagne-et-Fontaine | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Decedat | (56 de ani) Melun | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Înmormântat | Saint-Benoît-sur-Loire[1] | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Părinți | Henric I al Franței Anna de Kiev | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Frați și surori | Hugo de Vermandois[2] Filip I (franceză Philippe I), (n. , Champagne-et-Fontaine, Aquitaine, Franța – d. , Melun, Île-de-France, Franța) a fost rege al francilor din 1060 până la moartea sa. Domnia sa, ca a celor mai mulți dintre Capețienii de început, a fost extraordinar de lungă pentru acele timpuri. OriginiDupă moartea tatălui său, Henric I al Franței, în 1060, Filip a fost recunoscut ca rege al Franței. Fiind tânăr și lipsit de talentul de a conduce, a asistat la cel mai mare eveniment din mijlocul secolului - cucerirea Angliei de către William de Normandia, devenit William I al Angliei - vasalul său, fără să încerce să profite. SimoniaFilip I câștiga foarte mult de pe seama investițiilor, însă papa Grigore al VII-lea i-a atras atenția la desfășurarea liberă a simoniei, care era considerată păcat capital. Papa nu putea să ia măsuri drastice, din cauza conflictului cu Împăratul Henric al IV-lea, interdictul cu care fusese amenințat regele nu a fost pus în practică și situația a rămas aceeași. ExcomunicareaFilip însă nu a putut fugi de interdict, pronunțat în anul 1094, având ca motiv despărțirea regelui de prima sa soție, Berta, și căsătoria cu Bertrade, contesă de Anjou. În 1104 a promis că va întrerupe concubinajul cu Bertrad, fiind iertat, însă a continuat să trăiască cu ea. Din cauza interdictului, regele Filip nu a putut participa la prima cruciadă, inițiată de Papa Urban al II-lea în anul 1095. Descendenți.Cu prima sa soție, Berta a avut 5 copii, dintre care:
Din cea de-a doua căsătorie, cu Bertrade de Montfort, s-au născut:[3]
Note
|