Bătălia de la Focșani (1789)

Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită.
Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor.
Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2022
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2022
Pentru alte sensuri, vedeți Bătălia de la Focșani.
Bătălia de la Focșani din 1789
Parte din Războiul Ruso-Austro-Turc Modificați la Wikidata

Batalia de la Focsani gravura de Carl Schütz
Informații generale
Perioadă21 iulie 1789
LocFocșani, Principatul Moldovei
45°42′00″N 27°10′47″E ({{PAGENAME}}) / 45.7°N 27.1797°E
RezultatVictorie aliată
Beligeranți
Imperiul Austriac Imperiul Austriac
Imperiul Rus Imperiul Rus
Imperiul Otoman Imperiul Otoman
Conducători
Imperiul Austriac Frederic Josias, Prinț de Saxa-Coburg-Saalfeld
Imperiul Rus Alexandr Suvorov
Koca Yusuf Pașa
Efective
25.00030.000
Pierderi
400 morți1.600 - 2.000 morți
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Războiul Ruso-Austro-Turc
Siege of Ochakov⁠(d) • Siege of Anapa⁠(d) • Asediul Ismailului
Trupe Austriece și Rusești la Focșani
Focșani 1 august 1789
Detaliu asediul Mănăstirii Sf. Samuel
Tabăra turcilor

Bătălia de la Focșani a fost o bătălie în timpul războiul ruso-austro-turc din 1787-1792 care a avut loc pe 21 iulie 1789, între Imperiul Otoman și o alianță formată între Imperiul Rus și cel Austriac lângă Focșani, Moldova (în prezent România).

Rușii au fost conduși de Alexandr Suvorov, austriecii de Frederic Josias, Prinț de Saxa-Coburg-Saalfeld, iar otomanii de Marele Vizir Koca Yusuf Pașa.

Armata austriacă a numărat 18.000 de soldați, cu o infanterie maghiară și unele forțe de cavalerie, în timp ce cea rusă a numărat 7.000 de soldați. Otomanii au avut cca. 30.000 de soldați. Aliații au luat cu asalt tabăra fortificată otomană și i-au izgonit pe turci, cu pierderi de 2.000 soldați.

La 26 iulie, Coburg, aflat în tabăra de la Parava, a primit informații despre trimiterea de către otomani a 20.000 de soldați pentru a-l sprijini pe Nicolae Mavrogheni. Temându-se că propria sa armată, ce număra un efectiv de infanterie de 13.244 soldați și un efectiv de 5.735 de cavaleriști, era prea mică pentru a rezista, Coburg îi cere sprijin lui Suvorov, care avea tabăra la Bârlad. Întrucât Prințul Repnin îl autorizase pe Suvorov la începutul lunii să colaboreze, acesta și-a unit forțele cu Coburg în apropiere de Adjud.

La 30 iulie , forțele ruso-austriece se deplasau pe trei coloane : două mergând spre Mărășești și una care înainta spre Focșani. Pe data de 31 iulie trupele se aflau în zona râului Putna, podul fiind păzit de colonelul austriac Andreas Karaczay, aflat în fruntea unui detașament. Trupele trec râul Putna, pe un pod de vase, pe 1 august. Rușii și trupele austriece ale lui Karaczay o iau spre stânga , iar austriecii conduși de locotenentul general, Baron Von Levenehr și Prințul de Coburg (comandant suprem) - spre dreapta. În drumul spre Focșani, armata aliată era organizată pe trei linii.

După un atac asupra aripii drepte a armatei austriece, generalul Splenij, având în subordine unitățile imperiale Kaiser, unități de husari și de secui, izbutește să-i pună pe turci pe fugă. În luptă s-a distins Michael von Kienmayer care prin raidul său a capturat tabăra turcă și i-a împins pe aceștia in râul Putna.[1]

Ajungând în fața Focșani-ului, rușii și austriecii organizează ordinea de bătaie în cinci rânduri. Primele două rânduri erau ocupate de infanterie, iar celelalte trei de cavalerie. Când Suvorov a identificat principala forță a armatei otomane de 30.000 de oameni la Focșani, el și Coburg au decis fără întârziere să atace și au înaintat spre sud-vest într-un arc concav.[2]

Trupele aliate ruso-austriece bombardează aripa stângă a turcilor. Atacul s-a dat cu cinci divizii austriece și două unități ruse. Turcii au fost siliți să se retragă, Mănăstirea Sf. Samuel fiind bombardată și cucerită de austrieci. [3][4]

Turcii au pierdut 1.500 soldați, alți 96 fiind luați prizonieri. Rușii și austriecii au capturat 10 tunuri și 16 steaguri. Pe drumul Râmnicului s-au mai luat 100 căruțe încărcate cu provizii, corturi, bagaje, ghiulele și praf de pușcă.[5]

Ordinul de luptă

Lista unităților care au alcătuit armata ruso-austriacă la Focșani.[6]

La 30 iulie , forțele ruso - austriece se deplasau pe trei coloane: una înainta spre Focșani, celelalte două mergând spre Mărășești. La 31 iulie, trupele se aflau în zona râului Putna, podul fiind păzit de colonelul austriac Karaczay, aflat în fruntea unui detașament .
Ordinul de luptă
Planul luptelor de la Focșani

Unități ruse:

  • Regimentul de Muschetari Apșeron
  • Regimentul Muschetari Rostov
  • Regimentul Muschetari Smolensk
  • Regiment Vânatori
  • 2 Batalioane Grenadieri
  • Regimentul de dragoni Razan
  • Regimentul de dragoni Starodub
  • Regimentul de dragoni Cernigov
  • Cazaci

Unități austriece:

  • Regimentul de infanterie imperial Kaiser
  • Regimentul de infanterie Kaunitz
  • Regimentul de infanterie Schröder
  • Regimentul de infanterie Wenzel Colloredo
  • Primul regiment grăniceri secui Grenz (Erste Szekler Grenz Regiment)
  • Regimentul 2 de grăniceri secui (Zweite Szekler Grenz Regiment)
  • Batalionul de grenadieri Karl Toscana
  • Khevenhüller Grenadier Battalion
  • Batalionul de grenadieri Mittrowsky
  • Batalionul de grenadieri Pellegrini
  • Regimentul Levenher Chevauxlege
  • Regimentul Barco Hussar
  • Regimentul Kaiser Hussar
  • Regimentul de hussari secui
  • Arnăuți (Trupe auxiliare- menționați în anumite surse ca fiind localnici cu uniforme de inspirație din Țara Românească:suman-Oberrock maro cu mâneci colorate[7]).
Medalie comemorativă austriacă

Note

  1. ^ A Biographical Dictionary of all Austrian Generals during the French Revolutionary and Napoleonic Wars, www.napoleon-series.org 
  2. ^ The Price for Austria's Security: Part I. Joseph II, the Russian Alliance, and the OttomanWar, 1787-1789 Author(s): Matthew Z. Mayer Source: The International History Review, Vol. 26, No. 2 (Jun., 2004), pp. 257-299
  3. ^ Ioan C. Băcilă , Lupta de la Focșani. 3 A ugust / 789. în "Milcovia ".Revistă regională de studii. Anul II voi. 1 , 1931 , p. 44.
  4. ^ PLAIURILE VRÂNCENE : LOC DE DESFĂȘURARE A OPERAȚIUNILOR MILITARE DIN TIMPUL RĂZBOIULUI RUSO - AUSTRO - TURC DIN 1787 - 1792 Ionuț Iliescu
  5. ^ PLAIURILE VRÂNCENE : LOC DE DESFĂȘURARE A OPERAȚIUNILOR MILITARE DIN TIMPUL RĂZBOIULUI RUSO - AUSTRO - TURC DIN 1787 - 1792,Ionuț Iliescu
  6. ^ O. Criste, Kriege under Kaiser Josef II (Vienna: K.u.K. Kriegsarchivs, 1904); Nafziger Collection, http://usacac.army.mil/cac2/CGSC/CARL/nafziger/789GAA.pdf, http://usacac.army.mil/cac2/CGSC/CARL/nafziger/789HAA.pdf (accessed December 20, 2017).
  7. ^ Da sich die Arnauten im vorigen Feldzug als Streifwachen und äusserste Vorposten, so wie beim Kundschaftsdienst gut bewährt hatten, so war der Prinz bedacht, ihnen eine feste Formation zu geben, indem er aus denselben ein Corps von zwei Pulks zu 400 Arnauten bildete. Das Commando des Corps wurde dem zum Arnauten - Obristlieiitenant beförderten Hauptmann Bedeus übertragen; den ersten Pulk befehligte der Amanten - Major Genitlore, den zweiten der Arnauten - Major Delibascha. Die Officiere (Arnauten Capitains) wurden zum Theil aus Husaren- Unterofticieren, zum Theil aus Eingeborenen gewählt. Die Uniform bestand aus dem braunen wallachischen Oberrock mit farbigen Aufschlägen. Ober- und Unterofticiere trugen dagegen die Ulanen- Uniform mit braunem Grundtucli. Die Mannschaft wurde verptlegt und besoldet, sorgte aber für Beschallung von Pferd umd Waffen selbst.Witzleben,, August von (1859). Prinz Friedrich Josias von Coburg Saalfeld, Herzog zu Sachsen, K.K. und des heil. röm. Reiches Feldmarschall. Berlin : K. geheimen Oberhofbuchdruckerei. p. 250

Bibliografie

  • Bruce, George (1981). Harbottle's Dictionary of Battles. Van Nostrand Reinhold. ISBN 0-442-22336-6.
  • Russo-Austrian Corps under Suvarov at Focsani 1 august 1789
  • v
  • d
  • m
Imperiul Otoman Bătălii ale Imperiului Otoman după epocă
Ascensiunea
(1299–1412)
Bătălii terestre
Propășirea
(1413–1453)
Bătălii terestre
  • Çamurlu
  • Zlatița
  • Kunovița
  • Torvioll
  • Varna
  • Kosovo Polje (1448)
  • Kruja
Dezvoltarea
(1453–1606)
Bătălii terestre
Bătălii navale
  • Zonchio
  • Modon
  • Diu
  • Alger (1516)
  • Formentera
  • Alger (1529)
  • Tunis
  • Preveza
  • Alborán
  • Alger (1541)
  • Ponza
  • Djerba
  • Lepanto
Stagnarea
(1606–1699)
Bătălii terestre
  • Țuțora
  • Hotin (1621)
  • Candia
  • Köbölkút
  • Saint Gotthard
  • Ladîjîn
  • Krasnystaw
  • Nemîriv
  • Hotin (1673)
  • Viena (1683)
  • Mohács (1687)
  • Slankamen
  • Cenei
  • Ustechko
  • Lugoj
  • Râul Bega
  • Zenta
Bătălii navale
  • Capul Corvo
  • Capul Celidonia
  • Phokaia
  • Dardanele (1654)
  • Dardanele (1655)
  • Dardanele (1656)
  • Dardanele (1657)
  • Insulele Inouse
  • Andros
Declinul
(1699–1792)
Bătălii terestre
  • Stănilești (1711)
  • Petrovaradin
  • Ganja
  • Ehvard
  • Banja Luka
  • Stăuceni
  • Grocka
  • Aspindza
  • Stănilești (1770)
  • Larga
  • Cahul
  • Bender
  • Kozluca
  • Focșani
  • Râmnic (1789)
  • Măcin
Bătălii navale
  • Imbros (1717)
  • Matapan
  • Chesma
  • Strâmtoarea Kerci (1774)
  • Strâmtoarea Kerci (1790)
Destrămarea
(1792–1922)
Bătălii terestre
  • Piramide
  • Abukir
  • Arpachai
  • Al-Safra
  • Djedda
  • Čegar
  • Alamana
  • Gravia
  • Erzurum
  • Valtetsi
  • Doliana
  • Drăgășani
  • Sculeni
  • Vasilika
  • Peta
  • Dervenakia
  • Karpenision
  • Arachova
  • Kamateron
  • Faleron
  • Petra
  • Kulevicha
  • Alger (1830)
  • Konya
  • Nezib
  • Kurekdere
  • Oltenița
  • Eupatoria
  • Kızıl Tepe
  • Pasul Șipka
  • Plevna
  • Filipopolis
  • Tașkesan
  • Mouzaki
  • Canalul Suez
  • Romani
  • Al Wajbah
Bătălii navale
  • Athos
  • Nauplia
  • Samos
  • Gerontas
  • Navarino
  • Sinop
  • Beirut
  • Elli
  • Lemnos
  • Imbros
Vezi și
Victoriile otomane sunt marcate cu caractere aldine.